Am deschis usa de la camera..era intuneric..nu vedeam nimic.M-am trantit in pat .Atunci m-am gandit la ce se intmplase.Ma simteam singura,neinteleasa,ignorata.Lacrimile au incepu sa curga ..si nu s-au mai oprit.Pur si simplu aveam un gol in suflet.Nu vedeam nimic bun.
Mi-am aprins o tigara in intuneric.Credeam ca asa nimeni nu ma mai poate vedea,recunoaste,intelege.Mi-am dat seama ca nu aveam cui sa-i povestesc ,nu aveam pe cineva care sa-mi fie alaturi.Vroiam sa ma inec in lacrimi.
M-am trezit cand inca era intuneric in camera.Era zece si ceva dimineata.Draperiile erau inca trase.Ma simteam ingrozitor,singura,folosita sau uitata.Am stat in camera tot restul zilei si am continuat sa sper ca am sa ma inec in lacrimi.
M-am apucat sa fac un desen ..cand l-am terminat ,l-am adorat...Apoi ,vrand sa uit de propriile ganduri,m-am afundat in citit..BACOVIA!
Nu cred ca exista cuvinte sa descrie starea in care ma aflam.Nimeni nu putea sa inteleaga cum ma simteam.Vroiam sa vad marea ..credeam ca ea imi va intelege durerea ,ma va vindeca...
Am plecat pe acel drum insorit ..am intrat pe autostrada.Ascultam "Cut"(Plumb).Zapada acoperea camplul.copacii cucereau cerul ,rana rosie le incalzea pe toate,imbracandu-le intr-o culoare calda.Melodia simteam ca ma sfasie.
Am adormit pana cand masina s-a oprit langa un gard.Era intuneric.Dupa acel gard era si mai intuneric,iar plaja era acoperita de zapada.Am inaintat cu frica pana la mal.Marea era neagra ,insa hotelurile din jur se reflectau in apa sarata,luminad minunat.Am stat 5 minute sa acult marea,sa inteleg ce spune ,apoi am incercat sa zambesc.Pe fata mi-a aparut un zambet prostesc,naiv si copilaresc.Apoi,fara sa-mi dau seama ,lacrimile mi se scurgeu pe obraji.Am luat in mana o scoica inghetata si am starns-o puternic in palma.Ma durea,insa imi placea senzatia.
Cu lacrimile pe fata,aveam un zambet amar si ,precum un copil , am inceput sa alerg ,sa ma invart,privind cerul si stelele ,dorindu-mi ca vantul sa-mi mangaie plielea,lacrimile ,parul.
Am alergat inapoi la masina intrebandu-ma de ce am pierdut atatea lucruri,lucruri dragi care ma faceu fercita...
Ma gandeam la mine acum cativa ani ,atunci cand nimic nu conta ,lumea toata era a mea si lucrurile simple imi umpleau inima.Zambetul si sinceritatea in privirea mea,nostalgia cu care priveam lucrurile ,trecutul,toate desenele si toate visele de a deveni pictor....am uiat de toate acele lucruri pana mi-am dat seama ca eu m-am schimbat.
Cate lovituri am luat,cate nopti am stat si am plans ,cate persoane m-au ranit si cate o vor mai face...oricum nu mai conteaza...
minela...daca tu in viata ta mai gandesti asa si e valabil pentru toate postarile de anul asta ne suparam grav. Tu nu esti asa. Sa fie clar. Ma urasti acum dar o sa ma iubesti mai tarziu. Asculta`ma te rog ptr ca tot pentru tine iti zic. Te rog frumos, Te implor revinoti.
RăspundețiȘtergereA fost doar o perioada mai urata din viata mea ,peste care ,din fericire ,am trecut ..si din care am avut multe de invatat si nu regret nimic..miss ya :X:*
Ștergere