Unii oameni

Nu credeam ca voi fi nevoită sa vorbesc de ipocrizia ,mandria dusă pana la extrem si răutatea oameniilor.Credeam ca  filtru pe care l-am creat  împotriva acestui gen de oameni îi va indeparata din prajama mea .Se pare ca nu este prima oara cand ma insel.De ce trebuie sa lasam ura ,rautate,invidia sa ne napadeasca si sa ne distruga sufletul si personalitatea si ,implicit,sa ii facem  si pe altii sa sufere ,voit sau nu?De ce astfel de oameni vin intr-un ambalaj total diferit ,frumos,fata de defectele  lor ce ii domina?Si in definitiv de ce acestia nu pot sa isi pastreze aceste trasaturi negative pentru ei?Omul intampina in viata bune si rele .Poate raul din viata unora ii schimba radical  si astfel devin acele persoane de care cu totii vrem sa ne ferim.Bine,sunt altii,adevarul e ca sunt foarte putin din acest gen,care pur si simplu s-au saturat sa se lupte zilnic cu genul ala de oameni care critica pe margine,care intra violent in viata cuiva ,care se impune fara sa ii pese de parerea celuilalt ,care este plin de ura,prostie,impetrtinenta si tupeu.Genul asta de oameni ori s-au saturat sa lupte si au capitulat ,astfel s-au adaptat societiatii infecte  si au devenit tot una cu ei  ori la exterior par a fi la fel cu acestia ,doar pentru a parea duri si imbatabili,insa in interior sunt neschimati si la fel de sensibili.Oricum ar fi acestia ,nu mi-ar placea sa fiu in prajama niciunuia de genul,dar dintre doua rele ,o aleg pe aceea mai putin rea.Prefer sa stau langa un om care pretinde ca este tupeist si nesimtit decat sa stau langa unul veritabil..In viata nu se stie nicodata .Poate descopar ca in interiorul uniei carti prafuite,cu un titlu ce lasa de dorit si zdrenturoasa este o poveste frumoasa si calda.Ma gandesc ca  trebuie sa ai un adevarat complex ca sa fi asa frustrat inca sa incerci sa pui stapanire pe viata cuiva  fara niciun drept.Si bine ai un complex,dar daca stam sa ne gandim un piculet mai mult ,cu toti avem un  complex,mai mare sau mai mic,dar cu ce esti tu mai special sa  crezi ca esti superior si in masura sa ai dreptul sa conduci sau macar sa incerci sa conduci viata unui om?In opinia mea genul asta de oameni sunt disperati dupa atentie si avand pe cineva sub controlul lor  neintrerupt  ,nu vor inceta sa fie admirati exact atat cat sa le fie gadilat orgoliul suficient.Si cum n-ar fi deajuns,sunt exagerati de insistenti si au o placere inexplicabila de a te face sa te simti prost.Singura modalitate de a scapa de sub ghiara acestui gen de oamenei este ignoranta,desi ei vor insitat din ce in ce mai mult ,dar exista un moment in care totata lumea spune stop!Poate nu este corect ceea ce fac,stau pe margine si comentez viata altor oameni.Dar eu incerc sa cred ca nu comentez ,ci doar imi spun oful.M-am saturat sa treaiesc intr-o societeate falsa,rea si lipsita de respect.Zilnic imi pun acelasi intrebari legate de oameni si felul asta urat de a fi.Si nu imi gasesc raspunsul .De ce trebuie si ce ii determina sa fie asa ?Cu  ce ii ajuta rautatea ,prefactorenia si tupeul?Defapt am realizat ca nu trebuie sa imi mai pun intrebari ,pentru ca raspunsul diefera de la om la om ,unii poate sunt prea prosti ,altora le face placere sa fie rai si raspunsul diefera de la caz la caz.Un raspun generalizat ?Inca nu imi dau seama..,dar nu cred ca il voi gasi vreodata integral.Asa ca in loc sa caut un raspun ,voi invata sa analizez oamenii mult mai bine,sa gasesc solutiile cele mai potrivite pentru a indeparata o astefel de persoana din viata mea,daca ea exista, si sa am grija cand ma atasez de cineva.

Revenind..dupa nu stiu ,am impresia 2 ani ,parca este mai mare pofta sa ma apuc din nou sa scriu,sa imi eliberez capul de atatea ganduri care umbla nestingerit.Intr-o singura zi se schimba multe,se poate hotara soarta unui om ,unei famili,unei intregi natiuni sau ,mai rar ,poate ca nimic in mod special ,insa imi vine greu sa cred.Imi inchipui cate se pot intampla in 2 ani de zile .. atatea evenimente,unele frumoase ,alete mai putin placute ,care ne schimba comportamentul,atitudine,gandirea.Mi-ar placea sa stau se le scriu pe toate ,chit ca as pierde noptiile incercand sa mi le amintesc exact asa cum au fost ele si sa le retraiesc la maxim ,dar ,poate,numai pentru mine sunt atat de speciale si pline de semnificatie.

Dupa un timp, in care efectiv am uitat ca m-as fi apucat vreodata sa scriu ceva pe un blog ,mi am adus aminte intr-o noapte ,cand depanam amintiri cu 2 prietene si aratam una aletia ce faceam noi acum ceva timp ,inainte de a ne cunoate ,ca am anumite ganduri si idei notate aici ..si atunci cand am inceput sa le recitesc ..pur si simplu mi-am regasit vechile idei,ganduri,sentimente pe care le ascunsesem intr-un cufar,atunci prafuit.Acum insa ,dupa ce am luat darele de praf si am stat o perioada sa ma gandesc ,mi am reluat ideiile in care cred cu tarie si pe care vreau sa le continui.

http://www.youtube.com/watch?v=JDKGWaCglRM

http://www.youtube.com/watch?v=JDKGWaCglRM

I know there's something in the wake of your smile.
I get a notion from the look in your eyes, yea.
You've built a love but that love falls apart.
Your little piece of heaven turns too dark.

Listen to your heart
when he's calling for you.
Listen to your heart
there's nothing else you can do.
I don't know where you're going
and I don't know why,
but listen to your heart
before you tell him goodbye.

Sometimes you wonder if this fight is worthwhile.
The precious moments are all lost in the tide, yea.
They're swept away and nothing is what it seems,
the feeling of belonging to your dreams.

Listen to your heart
when he's calling for you.
Listen to your heart
there's nothing else you can do.
I don't know where you're going
and I don't know why,
but listen to your heart
before you tell him goodbye.

And there are voices
that want to be heard.
So much to mention
but you can't find the words.
The scent of magic,
the beauty that's been
when love was wilder than the wind.

Listen to your heart
when he's calling for you.
Listen to your heart
there's nothing else you can do.
I don't know where you're going
and I don't know why,
but listen to your heart
before you tell him goodbye.

Listen to your heart
when he's calling for you.
Listen to your heart
there's nothing else you can do.
I don't know where you're going
and I don't know why,
but listen to your heart
before you tell him goodbye.

Oamenii spun ca iubirea e magie. Dar magia e doar iluzie.

Nu mai conteaza....

Am deschis usa de la camera..era intuneric..nu vedeam nimic.M-am trantit in pat .Atunci m-am gandit la ce se intmplase.Ma simteam singura,neinteleasa,ignorata.Lacrimile au incepu sa curga ..si nu s-au mai oprit.Pur si simplu aveam un gol in suflet.Nu vedeam nimic bun.

Mi-am aprins o tigara in intuneric.Credeam ca asa nimeni nu ma mai poate vedea,recunoaste,intelege.Mi-am dat seama ca nu aveam cui sa-i povestesc ,nu aveam pe cineva care sa-mi fie alaturi.Vroiam sa ma inec in lacrimi.

M-am trezit cand inca era intuneric in camera.Era zece si ceva dimineata.Draperiile erau inca trase.Ma simteam ingrozitor,singura,folosita sau uitata.Am stat in camera tot restul zilei si am continuat sa sper ca am sa ma inec in lacrimi.

M-am apucat sa fac un desen ..cand l-am terminat ,l-am adorat...Apoi ,vrand sa uit de propriile ganduri,m-am afundat in citit..BACOVIA!

Nu cred ca exista cuvinte sa descrie starea in care ma aflam.Nimeni nu putea sa inteleaga cum ma simteam.Vroiam sa vad marea ..credeam ca ea imi va intelege durerea ,ma va vindeca...

Am plecat pe acel drum insorit ..am intrat pe autostrada.Ascultam "Cut"(Plumb).Zapada acoperea camplul.copacii cucereau cerul ,rana rosie le incalzea pe toate,imbracandu-le intr-o culoare calda.Melodia simteam ca ma sfasie.

Am adormit pana cand masina s-a oprit langa un gard.Era intuneric.Dupa acel gard era si mai intuneric,iar plaja era acoperita de zapada.Am inaintat cu frica pana la mal.Marea era neagra ,insa hotelurile din jur se reflectau in apa sarata,luminad minunat.Am stat 5 minute sa acult marea,sa inteleg ce spune ,apoi am incercat sa zambesc.Pe fata mi-a aparut un zambet prostesc,naiv si copilaresc.Apoi,fara sa-mi dau seama ,lacrimile mi se scurgeu pe obraji.Am luat in mana o scoica inghetata si am starns-o puternic in palma.Ma durea,insa imi placea senzatia.

Cu lacrimile pe fata,aveam un zambet amar si ,precum un copil , am inceput sa alerg ,sa ma invart,privind cerul si stelele ,dorindu-mi ca vantul sa-mi mangaie plielea,lacrimile ,parul.

Am alergat inapoi la masina intrebandu-ma de ce am pierdut atatea lucruri,lucruri dragi care ma faceu fercita...

Ma gandeam la mine acum cativa ani ,atunci cand nimic nu conta ,lumea toata era a mea si lucrurile simple imi umpleau inima.Zambetul si sinceritatea in privirea mea,nostalgia cu care priveam lucrurile ,trecutul,toate desenele si toate visele de a deveni pictor....am uiat de toate acele lucruri pana mi-am dat seama ca eu m-am schimbat.

Cate lovituri am luat,cate nopti am stat si am plans ,cate persoane m-au ranit si cate o vor mai face...oricum nu mai conteaza...